Tati, scoate limba la domnul doctor!

sorin

Sorin Manică, 33 de ani, antreprenor

Înainte de naşterea lui Vladimir am participat la un curs de puericultura organizat într-un spital. Îmi aduc aminte că la un moment dat unul dintre părinţi a întrebat cum să aibă o naştere naturală, chiar dacă medicul îi recomanda operaţia de cezariană. Contrariată, moaşa din spital îi răspunde că dacă nu se schimbă nimic din punct de vedere medical, va trebui să nască programat, prin cezariană. Tatăl, însă, insistă şi spune că ar vrea să aibă o viaţă “cât mai naturală”. Iar replica nu se lasă aşteptată: lumea actuală a fost de la bun început virusata şi nu a fost niciodată idilică. Iar apoi a urmat o explicaţie ştiinţifică despre riscurile la care se expunea, calitatea vieţii şi, mai ales, despre schema de vaccinări pe care ar avea să o urmeze copilul după naştere.

Vladimir – Ştefan are doi ani şi a fost vaccinat conform schemei oficiale obligatorii de vaccinare. Toate vaccinurile au fost dureroase şi epuizante. Atât pentru el, cât şi pentru noi. La primul vaccin s-a speriat, a ţipat, a făcut febră şi a plâns. Am avut o noaptea grea împreună. Dar nu am avut îndoieli şi nu ne-am temut. Scenele s-au repetat la fiecare vaccinare obligatorie, când a făcut febră uşoară. Noi îi explicăm, pregătindu-l dinainte pentru ce se va întâmpla în cabinet. Ce este o seringă, de ce este nevoie de ac, ce este un stetoscop, de ce se uită doctorul în ureche cu o luminiţă şi de ce e bine să scoată limba la domnul doctor.

La un an şi jumătate am început grădiniţă şi intrarea în colectivitate s-a dovedit a fi dificilă. O dată la două săptămâni, Vladimir se îmbolnăvea. Am avut, rând pe rând, otită, pneumonie, adenovirus, otita, faringita, enterocolita virală şi alte două “răceli”. Devenisem celebri şi la grădiniţă, deja lipseam peste jumătate din timp, şi nu ratăm niciun virus, nicio bacterie. Fusesem internaţi în spital, făcusem împachetări şi chemasem salvarea cu febră de peste 40 de grade. Erau amici care ne recomandau să nu îl mai ducem la grădiniţă sau alţii sugerau că l-am vaccinat degeaba. Noi însă ştim că ştiinţa nu funcţionează aşa.

Vara a trecut şi, înainte de a-l reintroduce în colectivitate, ne-am informat şi am făcut un vaccin din schema opţională – împotriva streptococului preumoniae, care fusese depistat în 3-4 cazuri din sezonul trecut. Rezultatul? Acum Vladimir se poate bucura mai mult de colegii de la grădiniţă, căci de două luni nu a mai răcit. Noi, însă, ştim că ştiinţa nu funcţionează nici aşa şi probabil am avut noroc şi am rezistat la unele tulpini, la unele bacterii, la unele răceli. Fiind în plin sezon rece ne aşteptăm ca în săptămânile urmatoare, la fel ca orice copil la vârsta lui, să ia încă una din răcelile copilăriei.

Însă acesta pare să fie doar drumul obişnuit al imunizării şi adaptării la societatea naturală în care trăim. Şi aveau dreptate părinţii întâlniţi acum trei ani. Luptăm singuri cu viruşii, dar atât cât rezistam natural. Când organismul nu face faţă, noi – cel puţin, vom apela mereu la forţele supra-naturale ale ştiinţei.

Pe Sorin Manică îl puteți contacta aici: https://www.facebook.com/soringabrielmanica